Buna din nou!
Hmmm...nervi si stres...cu asta ma confrunt eu de ceva timp. Daca stiam ce inseamna "o casa a ta" ma mutam de la inceput in chirie. In fine...am zis ca asa e normal, o casa, o masina, un job, un barbat (cat de cat acolo), din cand in cand o vacanta si tot asa...Am facut si asta. Am cumparat un apartament si incepand de atunci am cunoscut nebunia si haosul si noptile nedormite. Renoveaza, zugraveste, modifica, remodifica, schimba, sparge, cumpara una, cumpara alta...cheltuieli peste masura...iar nervi iar stres. Iti faci un plan il vizualizezi, ceva nu merge bine, nu iese cum vrei, alta culoare, alt model...oofff. Incet, incet insa lucrurile se aseaza si incep sa prinda contur, deci nu e panica...incepi sa te mai relaxezi. Ca un sfat, avand in vedere ca am un job care imi solicita marea majoritate a zilei, deci timp de alergat prin magazine = zero, m-am indreptat catre magazinele online. Tot ceea ce tine de casa / de familie, mobilier, decoratiuni, ustensile, electrocasnice. Si pot sa spun ca am trecut prin sute de magazine online, e drept unele cu produse de proasta calitate, dar sunt si cateva de care am fost mai mult decat multumita si pe care am sa vi le prezint in masura in care se poate in urmatoarele articole. Stiu cat este de greu sa comanzi online produse care sa lase de dorit si cat de greu se recupereaza sumele achitate. Am sa va recomand cu toata increderea un magazin online pe care l-am descoperit in urma cu o luna, acesta detine o gama de produse putin mai restransa fata de alte magazine online dedicate decoratiunilor pentru casa, dar de o calitate superioara si care cu siguranta te va multumi pe deplin, astfel incat sa revii catre ei si data viitoare.
Da un clik aici si cu siguranta nu iti va parea rau. Cu alte cuvinte atunci cand esti singura mami, si fara prea mult ajutor de la o mana de barbat adevarat ( o mai exista asa ceva? ) nu trebuie sa disperi, intotdeauna se gasesc solutii, trebuie doar sa iti cauti o doza de calm si de rabdare si sa te folosesti de tot ceea ce viata iti pune la dispozitie. In cazul meu comenzile online au venit ca o gura de aer. Primesti produsele la usa, le achiti direct cu cardul, daca sunt grele cu siguranta cei de la transport iti vin in ajutor si uite asa iti simplifici cumva viata, si nu mai ajungi sa te plangi ca tu nu ai ca tu nu poti. Are si independenta asta partile ei bune, ce pot sa zic.
O noapte frumoasa!
Perfecta!
Deci sa ne intelegem ( stiu si eu ca o propozitie nu se incepe niciodata cu deci, dar facem o exceptie azi ), nimeni nu moare de singuratate! Sa le fie clar tuturor femeilor/barbatilor care isi sacrifica viata si tineretea si nervii si frumusetea pentru o relatie care nu ii implineste, care nu ii face sa zambeasca, care nu ii motiveaza....etc...Sunt satula peste cap sa vad relatii de compromis pe toate drumurile, oamenii chiar nu mai stiu sa fie fericiti ? Am 30 de ani si sunt singura ( pentru ca eu am decis asta ) si fericita, ce crezi ? Da sunt in viata si ma bucur de fiecare clipa nenorocita care trece si se indreapta catre finalul ala care ne asteapta pe toti, dar mor de fericire fratilor zi de zi a vietii mele. Am cunoscut trairi mizerabile, am renuntat la propria persoana in favoarea altora si mi-am trait cosmarul fara sa ma plang o clipa, iar in acei 8 ani traiti in abisul propriei nefericiri ( pff parca nici nu-mi vine sa scriu asta ) m-am luptat cu toti demonii din univers, cu toate farmecele si blestemele lu' tanti Sidonia clarvazatoarea si parapsiholoaga atotstiutoare si am reusit. Am invins si m-am recuperat pe mine din haul in care eram cazuta de atat de mult timp.
Asa ca ...nu vreau sa mai aud vaicareli de genul " si ce sa fac, copilul este mai important, sau dupa doua palme si un pumn ( eu am avut noroc, recunosc, nu am trecut prin asta ) - nu pot! unde sa ma duc si ce sa fac singura! Ei bine unele isi merita soarta.
Sa ne intelegem, exact cum am scris in primul articol, pe care nu l-a citit nimeni :)) l-am lasat pe "om"- nu jignim animalele, le iubim, si am plecat doar cu chilotii pe mine dupa 8 ani de relatie si unul de logodna oficiala ( din aia cu inel cu diamant si cerere in genunchi, la care rasunsul ala sincer a fost " ma mai gandesc " iar cel de compromis a fost "da" ) fara a mai intoarce capul nici sa vad daca a ramas o urma de regret acolo in strafundul sufletului undeva. Ce a urmat dupa asta ? Nimic mai simplu...vacanta la munte...distractie relaxare, aer curat, pasi catre un nou inceput.
Da, teribil dar adevarat, la 28 de ani m-am intors in casa parintilor batrani ( deja bunici ), cu conceptii invechite, cu rusinea scrisa in frunte de "ce-or sa zica neamurile- da-le dracu de neamuri cui ii pasa nene?"
Nu mi-am facut planuri, nu i-am pus piedica viitoarei foste soacre, nu m-am combinat cu altul, pur si simplu m-am ghidat dupa treaba asta " vreau sa traiesc, vreau sa fiu eu, eu a mea, nu eu a altora " si culmea a functionat. Mi-am vazut linistita de job, de familie, de distractie- dracu mai stia ce era aia - de timpul meu cu mine, de barbati frumosi destepti si de la care am avut ce sa primesc si sa invat, de tot ceea ce imi umplea sufletul ala care plecase din iad gol fara durere, fara suferinta, fara regrete.
Noapte buna ! :*
Asa ca ...nu vreau sa mai aud vaicareli de genul " si ce sa fac, copilul este mai important, sau dupa doua palme si un pumn ( eu am avut noroc, recunosc, nu am trecut prin asta ) - nu pot! unde sa ma duc si ce sa fac singura! Ei bine unele isi merita soarta.
Sa ne intelegem, exact cum am scris in primul articol, pe care nu l-a citit nimeni :)) l-am lasat pe "om"- nu jignim animalele, le iubim, si am plecat doar cu chilotii pe mine dupa 8 ani de relatie si unul de logodna oficiala ( din aia cu inel cu diamant si cerere in genunchi, la care rasunsul ala sincer a fost " ma mai gandesc " iar cel de compromis a fost "da" ) fara a mai intoarce capul nici sa vad daca a ramas o urma de regret acolo in strafundul sufletului undeva. Ce a urmat dupa asta ? Nimic mai simplu...vacanta la munte...distractie relaxare, aer curat, pasi catre un nou inceput.
Da, teribil dar adevarat, la 28 de ani m-am intors in casa parintilor batrani ( deja bunici ), cu conceptii invechite, cu rusinea scrisa in frunte de "ce-or sa zica neamurile- da-le dracu de neamuri cui ii pasa nene?"
Nu mi-am facut planuri, nu i-am pus piedica viitoarei foste soacre, nu m-am combinat cu altul, pur si simplu m-am ghidat dupa treaba asta " vreau sa traiesc, vreau sa fiu eu, eu a mea, nu eu a altora " si culmea a functionat. Mi-am vazut linistita de job, de familie, de distractie- dracu mai stia ce era aia - de timpul meu cu mine, de barbati frumosi destepti si de la care am avut ce sa primesc si sa invat, de tot ceea ce imi umplea sufletul ala care plecase din iad gol fara durere, fara suferinta, fara regrete.
Noapte buna ! :*
Pe bune ca...
Da, pe bune domule...pai nu ne apucam noi de bloggerit, adica eu "nu ma?"...ca doar nu e prima data!
Pai ce e greu, hai sa fim seriosi, 30, coorporatista, singura, cu amant adica ( insurat, ca de', trebuie sa ii iubeasca si pe astia cineva), mutata la ea acasa ca adevarul asta e - cat sa te suporte si parintii si cu prea mult timp liber - cine dracu o fi inventat programul asta de birou?! in loc sa stai noaptea sa iti consumi energia muncind, gandind, ia si bloggareste, hai ma ca se poarta, e la moda. Estem cool!
Suna ca dracu intro-ul asta, cred ca nici la matrimoniale nu l-ar fi acceptat. Dar alta inspiratie nu este bre' asa ca...stai aici si da-i din taste ca masteratul nu te face asistenta TV.
Well, sa va zic putin si despre mine. Nu! Glumesc! Sunt femeie si este suficient, de restul se ocupa psihologul :))
Neinspirat este si numele blogului , auzi tu "zero barat"...din cate stiu mai sunt cateva sute de pagini denumite la fel, dar asta e deosebit, e altceva. Si asta pentru ca ma refer la mine si la restul care sunt ca mine. Sa lasi 8 ani in spate si sa pleci doar cu chilotii de pe tine, in prima faza, ca femeia nu e proasta, si stie ce face si sa te opresti in mijlocul strazii stupefiata de faptul ca de azi si de acum te ai pe tine, chilotii si cam atat! Pentru cat timp, dracu stie! (lasa ca ma spovedesc la iarna).
Deci in concluzie, ca sa nu mai plictisesc cu atatea aberatii, in viata asta esti atat de puternic/a, incat sa faci si ceea ce nu credeai ca poti vreodata. Tine de tine ca om, sau cum zicea psihologul, uneori este nevoie de putina nebunie ca sa poti realiza ceva cu viata ta.
Hai noapte buna, alarma aia suna maine tot la 7: 00, pana vineri murim putin cate putin in fiecare zi...eh ...asa'i cu coorporatistii. Mor lunea, invie vinerea!....
Va pup!
DodiM.
Pai ce e greu, hai sa fim seriosi, 30, coorporatista, singura, cu amant adica ( insurat, ca de', trebuie sa ii iubeasca si pe astia cineva), mutata la ea acasa ca adevarul asta e - cat sa te suporte si parintii si cu prea mult timp liber - cine dracu o fi inventat programul asta de birou?! in loc sa stai noaptea sa iti consumi energia muncind, gandind, ia si bloggareste, hai ma ca se poarta, e la moda. Estem cool!
Suna ca dracu intro-ul asta, cred ca nici la matrimoniale nu l-ar fi acceptat. Dar alta inspiratie nu este bre' asa ca...stai aici si da-i din taste ca masteratul nu te face asistenta TV.
Well, sa va zic putin si despre mine. Nu! Glumesc! Sunt femeie si este suficient, de restul se ocupa psihologul :))
Neinspirat este si numele blogului , auzi tu "zero barat"...din cate stiu mai sunt cateva sute de pagini denumite la fel, dar asta e deosebit, e altceva. Si asta pentru ca ma refer la mine si la restul care sunt ca mine. Sa lasi 8 ani in spate si sa pleci doar cu chilotii de pe tine, in prima faza, ca femeia nu e proasta, si stie ce face si sa te opresti in mijlocul strazii stupefiata de faptul ca de azi si de acum te ai pe tine, chilotii si cam atat! Pentru cat timp, dracu stie! (lasa ca ma spovedesc la iarna).
Deci in concluzie, ca sa nu mai plictisesc cu atatea aberatii, in viata asta esti atat de puternic/a, incat sa faci si ceea ce nu credeai ca poti vreodata. Tine de tine ca om, sau cum zicea psihologul, uneori este nevoie de putina nebunie ca sa poti realiza ceva cu viata ta.
Hai noapte buna, alarma aia suna maine tot la 7: 00, pana vineri murim putin cate putin in fiecare zi...eh ...asa'i cu coorporatistii. Mor lunea, invie vinerea!....
Va pup!
DodiM.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)